Ce ma enerveaza(1)

Astăzi (eu ,şi mâine Kozmi) o să discut despre ceva ce mă enervează. Şi cum pe mine mă enervează tot de la uruguaieni la cifra 7 s-ar zice că imi vine natural.

Deci azi am să va spun de ce mă enervează taximetriştii care ţin neapărat sa poarte o conversaţie in timp ce conduc. Defapt am sa va dau un exemplu : intr-o zi vrând sa ajung de la X la Y m-am urcat intr-un taxi fără să fiu pregătit pentru ce va urma. După un minut de mers taximetristul spune : " Pf da’ cald a mai fost azi " normal eu ii raspund cu " Da, foarte cald ! " şi apoi de nicăieri " Ştii, fiu-meu e in Norvegia, acolo e cam frig da’ s-a acomodat " . Simt ca leşin, ştiu că de aici poate porni o conversaţie stupidă si interminabilă. Răspund precaut cu " Huh ! " . Dar era prea târziu, ȋn urmatoarele 30 secunde ştiam când a plecat fiul lui, dacă are prietenă sau nu, unde a fost ȋn ultima vacanţă, de ce e mai bine acolo,cu ce se şterge la cur.... ȋn disperare scot telefonul şi mă prefac că sun pe cineva şi ȋnfloresc cât pot de bine o conversaţie imaginară. Cred că era surd pentru că continua sa imi zică de ce soţia lui nu e de acord că fiul lor e acolo. Simt o usturime in stomac. Se uită la mine in oglinda . Gata, sunt incolţit, ca şi mort. Dintr-o dată o rază de speranţă, ȋi sună şoferului telefonu’. Cred ca mi-a curs o lacrimă. Multumesc cerului si tuturor zeitaţilor. Văd o pasare pe geam, e atât de frumoasă, viaţa e atât de frumoasă ! Apoi , ca un pumn ȋn cohones "era fiu-meu, nu putea să vorbească, era la lucru, lucrează la... "

Mă gandesc să sar din masina, sau să ȋl lovesc, dar renunţ la ambele gânduri când ȋmi dau seama că e doar un vis. Imi dau o palmă cât de tare pot peste picior. Sunt surprins in două moduri, nu e un vis şi el nu se opreşte din vorbit cand aude zgomotul palmei. A mai făcut asta, e profesionist ! Când văd blocul meu dau din coadă( ştiu nu am coadă, da’ aşa ȋmi amintesc, nu ştiu din ce dadeam). Am mai facut 100 de metri, timp in care aflu că el tocmai s-a operat la calcai de aia l-a sunat puradelu şi mai pronunţă de vreo 5 ori " Ce să-i faci, criza asta... " . Se opreşte masina. Plătesc. Sar afara .

Weeeeeeeeeeeeeeeee are the champions my friends! Incă mai vorbeşte cu mine cât timp mă ȋndepărtez de maşină. Zâmbesc politicos. Ajung la uşa de la intrare şi ȋmi promit că mă călugaresc pentru că am scăpat.Dar, aud un claxon. El e, stiu asta. Impietresc, inima ȋmi bate tot mai tare. Imi dau seama că am 3 variante : să fug, să il bat, sau să plâng . Dar chiar când sa plâng aud : " Copile , restu’ ! " . Mă duc, ȋl smulg din mână şi intru repede in bloc. S-a terminat… Dar acum nu ȋmi place Norvegia!!!