Bine v-am regasit cu un alt post intarziat pus dupa 12 noaptea.. devine obisnuinta, de fapt ce mai…. E 5 dimineata..
Stiu ca am fost revoltat in ultimele postari, dar mi-a trecut si acum sunt din nou eu insumi, plus minus.
As vrea ca azi sa ating subiectul teleshoppingului, fiind ora adecvata, pentru ca odata ce ceasul indica 1 dimineata, la televizor inafara de canalele pentru adulti e doooar teleshopping. V-ati gandit vreo data ce se vinde acolo, adica serios, un cutit care taie ciocane si pantofi, cine are nevoie de asa ceva ?. E atat de inutil inca ar putea fi declarat solutie anti-criza de guvernu nostru. Cine are ciocane prea lungi si nu ii plac pantofii cu varf ? , desigur daca exista astfel de persoane vor da si sute de lei pe un set de cutite.
Statea intins, cu picioarele pe caloriferul rece si cu fundul bolnav pe scaunul ergonomic din care ieseau bureti. Nu-l deranja nimeni, nu-l deranja nimic. De fapt, il deranja durerea din gat care i se instalase acolo in dimineata din ziua precedenta. Un cosmar, ca de obicei. Prefera sa vomite o ora incontinuu, decat sa mai simta senzatia de ciment din gat, care-i crea dificultati si cand incerca sa-si inghita propria saliva. Dar se obisnuise, asa era de fiecare data cand se racea. El nu facea febra, el nu era slabit, pe el nu-l treceau transpiratiile, el nu trebuia sa stea in pat, pe el nu-l luau ameteli, lui nu i se facea rau, lui nu-i curgeau mucii, el nu tusea, el nu ragusea, pe el nu-l durea capul. Cand se racea, pe el il durea doar gatul. Dar era de-ajuns. Ii dadea senzatia de neputinta fizica, de blocaj, de arest la domiciliu. Singurul aliat al sau era Tantum-ul Verde care statea aiurea pe birou si care ii mai alina chinul. Detesta cand oamenii sugeau Tantum Verde fara sa-i doara gatul, sub pretextul ca "are gust bun". I se parea o risipa.
Se uita la ceas. De 4 ore statea in aceeasi pozitie.
Dupa ce l-am batut la cap ce Cosmi cateva zile sa posteze , iata-ma si pe mine postand cu o zi intarziere(practic doua). Cred ca singura scuza plauzibila care imi vine in minte e: NU AM AVUT TIMP! ... asta asa ca sa am o introducere pentru ce am de gand sa scriu acum.. De multe ori aud cuvintele " as face (ceva), dar nu am timp". Generatia noastra e atat de concentrata pe trecut si viitor, incat "nu avem timp" pentru prezent. Da e era vitezei, da, timpul inseamna bani, dar pana la un punct, sau mai bine zis, de la un punct. Nu inteleg de ce acum, in tinerete pentru ca nu mai e tocmai copilarie ( desi in opinia mea e) nu putem profita de orice ocazie care se zareste la orizont. De ce trebuie sa ne axam atat de tare pe viitor? Ce o sa rezolvam? Vom ajunge la 40 de ani cu un job de 8 ore chinuitoare, obositi, si cand copiii o sa ne intrebe ce am facut cand eram tineri o sa ne balbaim, pentru ca nu am facut nimic care sa se merite povestit.
4! 4 zile fara nicio postare! Ma intreb oare, cum ati rezistat atat? Mai puteti? In ultimele 2 zile ma opreau necunoscuti pe strada, trageau de mine si ma implorau sa postez. Pe Stefi chiar l-au amenintat cu moartea. Am vazut si un titlu la stiri in care eram dati disparuti. Dar vremurile negre s-au terminat. Suntem aici, oameni buni, bucurati-va! Viata are din nou sens!
Am fost lovit de realitate , şi mi-am dat seama de unele lucruri.
In primul rand am constatat trecerea rapida a timpului, şi cât de mult ȋl irosim ( majoritatea dintre noi). Exemplul meu ar fi că am aşteptat să fac anumite lucruri gândindu-mă că o să am timp, că nu are rost să mă grăbesc, şi acum posibilitatea de a face acele lucruri a dispărut, probabil pentru totdeauna. Aşa că am un sfat pentru... pentru toată lumea, sfat care o să pară ciudat venind din partea mea : Trăiţi clipa !
Un alt lucru spre care am să incerc să ma deschid, e nepăsarea faţă de cei din jur. Nu o nepăsare dusă până la nesimţire, dar o indiferenţă benefică pentru starea mea de spirit. Un scut care să ȋmi permită să fac ce ȋmi place, când ȋmi place.
In creierul meu e anarhie. Sunt melancolic. Cand ma uit in jur, vad o gramada de oameni tristi, asa ca e de la sine inteles de ce ma simt asa. Daca m-ai fi pus sa ma descriu acum cateva luni, ti-as fi zis ca sunt un optimist incurabil. Acum... inca sunt optimist. Dar un optimist curabil. Si realist. Si cred ca e de adimrat, din moment ce sunt inconjurat de oameni delasatori si pesimisti. Oameni plictisiti si lenesi. Si ma ingrozesc la gandul ca e inevitabil sa ajung si eu sa fiu unul. Am fost acolo, nu vreau sa ma intorc. Mi-am jurat sa nu mai fiu depresiv niciodata, si probabil e cel mai inspirat juramant pe care l-am facut vreodata. Si daca as avea garantia ca, daca as umbla descult 1 kilometru pe sticla pisata, oamenii ar deveni mai optimisti, as face-o. Dar nu am garantia asta. In ziua de azi, 3 oameni din 2 sufera sau au suferit de depresie. Exagerez. 2 oameni din 2.
M-am gandit sa scriu cateva lucruri care iti pot lumina ziua daca esti intr-o stare din-asta. Probabil n-o sa te regasesti, dar o sa incerc. Vizualizeaza urmatoarele momente:
E 11 MAI si nu MAI am chef sa scriu. Nu am chef de diacritice, de postari cu un anume scop deci nu va asteptati la ceva special. Doar cateva chestii minore: Blogul nostru are o saptamana si 2 zile deja, avem 9 postari cu tot cu asta si destui fani ca sa`i numaram pe degete....le de la o mana. Nu sunt bogat, Kozmi nu m-a platit de cand lucrez cu el si ma gandesc sa fac greva. Pe de alta parta ieri mi-am comandat un iPhone 3Gs. No sa fac review sau ceva doar ma laud. Stiu stiu a trecut un an de cand a aparut. Si ce? nu-mi pasa. Siiiiiiiiiiiiiii, inca mai trebe sa scriu. Vine vara. Afara e cald ( uite si prognoza meteo), ce ar fi ca cine citeste acest post sa-mi zica ce o sa faca vara asta, ce planuri are? nu ma refer la excursii in Palma D'Costinesti. Chestii marunte. Ce vreti sa realizati vara asta? Va spun si eu dupa ce imi ziceti voi. Am descoperit ceva azi. Conducatorii auto nu stiu ca exista oameni care pot vedea in masina. Asa ca se scobesc in nas. La semafoare, in timp ce merg, in parcari. Traiasca BILUTELE!!! Mai vreau un singur lucru de la voi. Sa imi recomandati un film bun o melodie buna si dulciuri bune. Preferatele voastre. Sa numim chestia asta un sondaj. Gata, am scris destul.......
După un weekend plin de evenimente, în care nu s-a întâmplat aproape nimic, revenim în forţă. Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar azi o să abordez un subiect serios. De fapt, nu-mi pare rău dacă vă dezămagesc, doar pot să scriu ce vreau aici, că e blogul meu (nostru). Şi nu numai că vreau să abordez un subiect serios, o să vorbesc despre despre chestii politice (“Oooo să-ţi bagi undeva politica, eu ies.”).
Mie nu-mi place politica. Nu-mi place nimic ce se leagă de politică, nu-mi plac politicienii, nu-mi plac soţiile politicienilor, nu-mi plac emisiunile cu politicieni, nu-mi plac reclamele, parodiile, articolele, referinţele despre politicieni, nu-mi place nici măcar cuvântul “politician”. Politica…bullshit. Cel puţin la noi.
Dacă încă citeşti şi nu ai dat X când ai văzut cuvinte ca “serios” sau “politică”, felicitări. Să continuăm. Spuneam deci că nu-mi place nimic legat de politica din România. Până nu demult, credeam că politica e o chestie de umplutură şi detestam când auzeam pe cineva că zice “Păi da, Băsescu şi Guvernu ăla nenorocit fură”. Consideram că e un mod al oamenilor de a se scuza că nu s-au realizat. Ştiam că politicienii fură, auzisem şi eu, dar nu conştientizam cât de gravă e situaţia.
Până acum câteva zile, când lejer stând la televizor, dau drumul pe TVR1. Şi îl văd pe ilustrul cârmaci al ţării ţinând, din câte îmi dădeam seama, un speech foarte serios şi din când în când strecurând câte o glumă tristă. Nu am citit ce scria sub el, nu mă interesa. Dar zapând mai departe, observ enervat că peste tot e difuzat discursul preşedintelui, în diferite părţi ale ecranului apărând expresii otv-iste ca “Veşti şocante!” sau “Anunţ incredibil!”. Şi citesc mai jos. “Băsescu: Salariile bugetarilor se reduc cu 25%, pensile cu 15%, ajutoarele de şomaj cu 15%.” Mă gândesc: “Băi frate, pare serios.” Nu ştiam cine sunt bugetarii, sincer. Aveam să aflu mai târziu că bugetari sunt majoritatea românilor. Cam juma’ de populaţie, deci nu mult. Mai aveam să aflu că şi familia mea va fi lovită din plin de această “măsură anti-criză”. Şi apoi am stat şi am aprofundat situaţia: 25%! Băi, da’ e enorm!
Apoi am început să caut pe net toate articolele şi am “studiat” ce era de “studiat” pe tema asta. Am ajuns la o grămadă de concluzii oripilante. Să vă explic, deci, cum stă treaba, pe scurt: Băsescu si Guvernul Boc s-au trezit într-o dimineaţă înnorată şi şi-au dat seama că statul nu mai are bani.
Astăzi fiind vineri , inceput de weekend am facut ce face orice caucasian care se respecta. Am mers la dentist. Nu-mi place deloc să merg la dentist, mi se pare cea mai cruntă pedeapsă.
Să incepem cu acea sală de aşpteptare. Bineȋnteles ca nu vei fi primit la ora la care ai fost programat, deci sala de aşteptare ȋşi are rostul. Ajungi acolo, dacă ai noroc stai pe scaun, şi aştepţi, şi aştepţi. Studiezi ceilalţi pacienţi cu coada ochiului,şi eşti aproape sigur că ce au ei e mai rău decât ce ai tu. Din când ȋn când auzi zgomotul inconfundabil al frezei din cabinet. Toţi pacienţii se uită unii la alţii. Incerci sa pari curajos, dar se vede prin pantaloni că ȋţi tremură picioarele...
Salut, Kozmi aici. Dacă sunteţi un fan fidel al blogului nostru, probabil că deja ştiţi că azi e rândul meu să scriu un post despre lucruri care mă enervează. Dacă nu, să ştiţi că azi e rândul meu să scriu un post despre lucruri care mă enervează.
Spre deosebire de irascibilul meu coleg şi prieten, eu nu mă enervez din orice. Dar şi când mă enevez, fac ca Nichita în emisiunile lui Capatos.
Şi ştiţi ce mă enervează pe mine? Vânzătoarele. Eh, nu toate. Majoritatea. Cele despre care vreau să vorbesc se împart în mai multe categorii. Pun pariu că şi voi aţi întâlnit măcar o categorie din cele care o să le descriu mai jos. Astfel, avem:
1. Vânzătoarea frustrată care te serveşte în scârbă. Aceasta are între 30 şi 40 de ani, cel puţin o căsnicie de rahat şi o carieră ratată de manichiuristă, motive pentru care se poartă cu tine ca şi cu ultimul om. Am observat că în categoria asta se încadrează în special vânzătoarele de mezeluri. Nu ştiu dacă o fi vreo coincidenţă, dar eu când le atrag atenţia că au pus 500 de grame în loc de 300 şi le văd cum reacţionează, dandu-şi ochii peste cap şi mimând din buze o injurătură, îmi vine să le îndes salamul pe gât.
Astăzi (eu ,şi mâine Kozmi) o să discut despre ceva ce mă enervează. Şi cum pe mine mă enervează tot de la uruguaieni la cifra 7 s-ar zice că imi vine natural.
Deci azi am să va spun de ce mă enervează taximetriştii care ţin neapărat sa poarte o conversaţie in timp ce conduc. Defapt am sa va dau un exemplu : intr-o zi vrând sa ajung de la X la Y m-am urcat intr-un taxi fără să fiu pregătit pentru ce va urma. După un minut de mers taximetristul spune : " Pf da’ cald a mai fost azi " normal eu ii raspund cu " Da, foarte cald ! " şi apoi de nicăieri " Ştii, fiu-meu e in Norvegia, acolo e cam frig da’ s-a acomodat " . Simt ca leşin, ştiu că de aici poate porni o conversaţie stupidă si interminabilă.
Te plictisesti? Ah, plictiseala. Cine nu a fost acolo? Pentru unii dintre noi, netul e de ajuns pentru a omori plictiseala. Dar imagineaza-ti urmatorul scenariu: (avertisment: nu citi daca ai inima slaba): esti acasa, stai pe net, nimic interesant de facut, noroc cu netul!, tocmai ai baut un litru de cafea cu cola si dintr-odata ecranul devine negru si auzi zgomotul apocaliptic al calculatorului tau ca si cum ar fi tras din priza. Ceva din tine parca moare. Esti neputincios. (cineva forteaza usa de la intrare, dar cui ii pasa, nu mai ai internet!). Dupe ce iti folosesti toti joulii de energie ramasi in tine dandu-le de mancare celor de la Electrica, ce faci?
Ziua 2 pe blog si inca nu suntem bogati, Kozmi m-a mintit! Adica Skeletor m-a mintit, scuze Safule. Deci avand in vedere ca (inca) nu fac baie in bani am sa incerc sa fac o lista cu cateva lucruri care , sper eu, va vor ajuta sa faceti economii si sa obtineti ceva bani cand sunteti in situatia mea.
Alimentati-va casa cu hamsteri! Sa uitam de panouri solare si de-alea, hamsterii sunt energia viitorului. Costa o nimica toata, ii puneti in rotite care se-nvart si nu aveti treabea...2 zile, ca dupaia mor... trist
Acum ca aveti energie electrica nu trebuie sa o irositi. Aruncati toate becurile. Statisticile arata ca noapte dorm multi oameni. Jur. Deci oricum nu va trebuie.
Asa. Acum ca v-am atras atentia, sa ma prezint. Eu sunt Kozmi si mi se zice Şăfu peste tot pe unde merg. Glumesc, puteti sa-mi ziceti cum vreti. In clasa a 5-a mi se zicea Skeleton. Pentru ca eram slab. Vremuri grele... Revenind.
Blogul asta e o chestie de care vroiam de mult sa ma apuc numai ca nu aveam motivatie. Si m-am gandit ca daca o sa scriu cu cineva, o sa reusesc sa ma tin de treaba. Si sper sa fie asa. Stefi si cu mine o sa incercam sa va dezmortim creierele si sa uitati de probleme prin prostiile pe care o sa le scriem aici. Acesta e unicul nostru scop. A da, si sa facem bani, dar mai e mult pana acolo. (prea sincer?:D)
Asteptam comentarii, feed-back, injuraturi si tot tacamu'. Daca nu, o sa plangem. Amandoi.
-Plictiseala este sancţiunea pentru delictul de inutilitate.- Paul Louis Lampert.
Cred ca citatu` asta descrie cel mai bine motivul pentru care ne-am hotarat sa deschidem un blog. Asa ca sper sa devenim utili, foarte utili, defapt indipsensabili. In realitate n-o sa fie asa, va fi cel mai inutil blog deschis...EVER, da` veti rade(de/cu noi)sau macar veti schita un zambet cand ne cititi aberatiile. Asta nu inseamna ca nu o sa postam si lucruri serioase(ma rog, eu sigur nu). Deci uite si primu post. Daca apar manifestari neplacute adresati-va lu Kozmi .Sa ne traiasca !
