Basescu, politica & bullshit

După un weekend plin de evenimente, în care nu s-a întâmplat aproape nimic, revenim în forţă. Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar azi o să abordez un subiect serios. De fapt, nu-mi pare rău dacă vă dezămagesc, doar pot să scriu ce vreau aici, că e blogul meu (nostru). Şi nu numai că vreau să abordez un subiect serios, o să vorbesc despre despre chestii politice (“Oooo să-ţi bagi undeva politica, eu ies.”).

Mie nu-mi place politica. Nu-mi place nimic ce se leagă de politică, nu-mi plac politicienii, nu-mi plac soţiile politicienilor, nu-mi plac emisiunile cu politicieni, nu-mi plac reclamele, parodiile, articolele, referinţele despre politicieni, nu-mi place nici măcar cuvântul “politician”. Politica…bullshit. Cel puţin la noi.

Dacă încă citeşti şi nu ai dat X când ai văzut cuvinte ca “serios” sau “politică”, felicitări. Să continuăm. Spuneam deci că nu-mi place nimic legat de politica din România. Până nu demult, credeam că politica e o chestie de umplutură şi detestam când auzeam pe cineva că zice “Păi da, Băsescu şi Guvernu ăla nenorocit fură”. Consideram că e un mod al oamenilor de a se scuza că nu s-au realizat. Ştiam că politicienii fură, auzisem şi eu, dar nu conştientizam cât de gravă e situaţia.

Până acum câteva zile, când lejer stând la televizor, dau drumul pe TVR1. Şi îl văd pe ilustrul cârmaci al ţării ţinând, din câte îmi dădeam seama, un speech foarte serios şi din când în când strecurând câte o glumă tristă. Nu am citit ce scria sub el, nu mă interesa. Dar zapând mai departe, observ enervat că peste tot e difuzat discursul preşedintelui, în diferite părţi ale ecranului apărând expresii otv-iste ca “Veşti şocante!” sau “Anunţ incredibil!”. Şi citesc mai jos. “Băsescu: Salariile bugetarilor se reduc cu 25%, pensile cu 15%, ajutoarele de şomaj cu 15%.” Mă gândesc: “Băi frate, pare serios.” Nu ştiam cine sunt bugetarii, sincer. Aveam să aflu mai târziu că bugetari sunt majoritatea românilor. Cam juma’ de populaţie, deci nu mult. Mai aveam să aflu că şi familia mea va fi lovită din plin de această “măsură anti-criză”. Şi apoi am stat şi am aprofundat situaţia: 25%! Băi, da’ e enorm!

Apoi am început să caut pe net toate articolele şi am “studiat” ce era de “studiat” pe tema asta. Am ajuns la o grămadă de concluzii oripilante. Să vă explic, deci, cum stă treaba, pe scurt: Băsescu si Guvernul Boc s-au trezit într-o dimineaţă înnorată şi şi-au dat seama că statul nu mai are bani.

-       Băi, nu mai avem bani!

-       Aoleo. Şi ce facem?

-       Pai noi cui dăm banii statului?

-       Păi la bugetari şi la pensionari.

-       Dă-i în mă-sa. Nu le mai dăm.

-       Păi trebe să le dam…

-       Atunci nu le mai dăm aşa mult, dă-i naibii de lacomi.

Cam asta e situaţia. De-aici, o grămadă de discuţii, tabere de pro si contra, cum că asta ar fi o măsură anti-criză… Măsură anti-criză pe naiba să-i ia. Ăştia pur şi simplu nu mai au bani. Şi acoperă treaba cum că ar fi o măsură necesară pentru a evita să ajungem în situaţia Greciei, care e înfundată în datorii mai rău ca noi. Ce plan bugetar naţional, ce restructurare economică, ce viziune financiară pentru binele poporului… “Las să beie oţăt bugetarii. Noi ştim ce să facem cu banii.” Şi mă gândesc, cum naiba să fi pro-băsescu şi după faza asta. El e preşedinte de 6 ani, el ne-a adus în situaţia asta şi tot el face pe nervosu’. Probabil unii aţi auzit că s-a creat un cont de solidaritate pentru stat. Acolo, a zis chioru’ că îşi donează salariul pe următoarele 6 luni. Şi toţi banii o să mearga în contul statului. Presupunem că e aşa. Concluzia logică e: bă, ăsta nu traieşte din salariu. Simplu. Din ce trăieşte? Combinaţii, “afaceri”, şmecherii imobiliare… Îl doare la banană de salariu. Cred că nici nu ştie ce salariu are, îi mai reamintesc unii din când în când ca să nu se dea de gol.

Şi, băi, deci m-am simţit ofensat când mi-am dat seama de fazele astea şi multe altele. Şi ce mă face să-i urăsc şi mai mult e ca nici măcar nu se străduiesc să muşamalizeze toată situaţia, să atenueze veştile-bombă. Vin în faţa ţării şi ne zic cu nonsalanţă “Băi muiştilor, vedeţi că nu vă mai dăm bani. Nu de alta, da’ nu mai avem. Comentarii?”

Şi alt lucru ce mă enervează aproape nimeni nu (re)acţionează. “Păi noi suntem oameni amărâţi, ce să facem noi?”  Să protestaţi! Să-i ameninţaţi! Grevă! Asasinate! Bombe! Ceva, orice! Nimic? Ok. Staţi şi puneţi-vă speranţele în cârmuitorul nostru cel dibaci şi în ceata lui de haiduci apărători ai poporului.

Vă daţi seama? Eu, ăla neinteresat total de politică, am ajuns să mă înflăcărez la chestii de-astea. Probabil n-ar trebui sa-mi pese atâta. Mă rog. Eu doar mi-am zis opinia, că e o ţară liberă…încă.

Pe voi vă interesează treaba asta? A citit cineva tot? Ziceţi-mi părerile voastre: