sâmbătă, 8 mai 2010

Gura mare şi fă AAA

Astăzi fiind vineri , inceput de weekend am facut ce face orice caucasian care se respecta. Am mers la dentist. Nu-mi place deloc să merg la dentist, mi se pare cea mai cruntă pedeapsă.

Să incepem cu acea sală de aşpteptare. Bineȋnteles ca nu vei fi primit la ora la care ai fost programat, deci sala de aşteptare ȋşi are rostul. Ajungi acolo, dacă ai noroc stai pe scaun, şi aştepţi, şi aştepţi. Studiezi ceilalţi pacienţi cu coada ochiului,şi eşti aproape sigur că ce au ei e mai rău decât ce ai tu. Din când ȋn când auzi zgomotul inconfundabil al frezei din cabinet. Toţi pacienţii se uită unii la alţii. Incerci sa pari curajos, dar se vede prin pantaloni că ȋţi tremură picioarele...


După ceva vreme iese un cap pe uşă : « Următorul vă rog ! ». Iţi dai seama că tu eşti acela. Iţi pui mana pe faţă şi conştientizezi că ţi-a crescut barba. Te intrebi de cât timp eşti acolo. Intri . Vezi dentistul/dentista cu masca pe faţă. Sigur au mulţi duşmani şi vor să ramână anonimi. Mă gândeam ce ar fi dacă aş merge şi eu cu mască pe faţă. « Daaa... Chiar ȋmi pare rău că nu puteţi ajunge la dinţi dar trebuie sa păstrăm anonimatul ». Apoi incepe să-ţi umble prin gura. Scoate sunete parcă de durere. Suferă pentru dinţii mei. Mă gândesc ca e grav şi intreb « Ce e ? » raspunsul vine prompt « Ai o carie ! »... « Şi tu ai păr slinos, da’ nu exagerez lucrurile ca tine ».

Când incepe să lucreze pune intrebarea « Ne doare ? ». Ai zice că ȋşi face şi doctorul in acelaşi timp acelaşi lucru. « Pe mine mă doare, nu ştiu ce simţiţi dumneavoastră ». E ca animalele alea din renumitul film Avatar. Se conectează cu tine. După ce ȋţi mai umblă prin gură ceva vreme te lasă sa ieşi. Când părăseşti cabinetul restul oamenilor se uită cu disperare la tine. Te intreabă din ochi « O să fie rău ?! ». Iţi pleci ochii, tu şti ce ȋi aşteaptă, nu poţi sa le ȋntâlneşti privirile. Ca nişte mieluşei duşi la măcelarit, doar că sunt oameni... la dentist. Nu-s bun la metafore.

Intr-un final ajungi acasă. Te duci la oglinda şi zâmbeşti aşteptându-te la o lumină orbitoare ca in reclamele pentru guma de mestecat. Stupoare. Nu s-a schimbat nimic, doar că acuma ȋţi pute gura. Şi ai plătit 50 de lei pentru asta. Mai bine mâncai nişte ceapă, apropo pe postul cu economia.

2 comentarii: