Titlu

Dupa ce l-am batut la cap ce Cosmi cateva zile sa posteze , iata-ma si pe mine postand cu o zi intarziere(practic doua). Cred ca singura scuza plauzibila care imi vine in minte e: NU AM AVUT TIMP! ... asta asa ca sa am o introducere pentru ce am de gand sa scriu acum..
De multe ori aud cuvintele " as face (ceva), dar nu am timp". Generatia noastra e atat de concentrata pe trecut si viitor, incat "nu avem timp" pentru prezent. Da e era vitezei, da, timpul inseamna bani, dar pana la un punct, sau mai bine zis, de la un punct. Nu inteleg de ce acum, in tinerete pentru ca nu mai e tocmai copilarie ( desi in opinia mea e) nu putem profita de orice ocazie care se zareste la orizont. De ce trebuie sa ne axam atat de tare pe viitor? Ce o sa rezolvam? Vom ajunge la 40 de ani cu un job de 8 ore chinuitoare, obositi, si cand copiii o sa ne intrebe ce am facut cand eram tineri o sa ne balbaim, pentru ca nu am facut nimic care sa se merite povestit.

Mica Autocunoastere

Am fost lovit de realitate , şi mi-am dat seama de unele lucruri.

In primul rand am constatat trecerea rapida a timpului, şi cât de mult ȋl irosim ( majoritatea dintre noi). Exemplul meu ar fi că am aşteptat să fac anumite lucruri gândindu-mă că o să am timp, că nu are rost să mă grăbesc, şi acum posibilitatea de a face acele lucruri a dispărut, probabil pentru totdeauna. Aşa că am un sfat pentru... pentru toată lumea, sfat care o să pară ciudat venind din partea mea : Trăiţi clipa !

Un alt lucru spre care am să incerc să ma deschid, e nepăsarea faţă de cei din jur. Nu o nepăsare dusă până la nesimţire, dar o indiferenţă benefică pentru starea mea de spirit. Un scut care să ȋmi permită să fac ce ȋmi place, când ȋmi place.