In creierul meu e anarhie. Sunt melancolic. Cand ma uit in jur, vad o gramada de oameni tristi, asa ca e de la sine inteles de ce ma simt asa. Daca m-ai fi pus sa ma descriu acum cateva luni, ti-as fi zis ca sunt un optimist incurabil. Acum... inca sunt optimist. Dar un optimist curabil. Si realist. Si cred ca e de adimrat, din moment ce sunt inconjurat de oameni delasatori si pesimisti. Oameni plictisiti si lenesi. Si ma ingrozesc la gandul ca e inevitabil sa ajung si eu sa fiu unul. Am fost acolo, nu vreau sa ma intorc. Mi-am jurat sa nu mai fiu depresiv niciodata, si probabil e cel mai inspirat juramant pe care l-am facut vreodata. Si daca as avea garantia ca, daca as umbla descult 1 kilometru pe sticla pisata, oamenii ar deveni mai optimisti, as face-o. Dar nu am garantia asta. In ziua de azi, 3 oameni din 2 sufera sau au suferit de depresie. Exagerez. 2 oameni din 2.
M-am gandit sa scriu cateva lucruri care iti pot lumina ziua daca esti intr-o stare din-asta. Probabil n-o sa te regasesti, dar o sa incerc. Vizualizeaza urmatoarele momente:
