După un weekend plin de evenimente, în care nu s-a întâmplat aproape nimic, revenim în forţă. Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar azi o să abordez un subiect serios. De fapt, nu-mi pare rău dacă vă dezămagesc, doar pot să scriu ce vreau aici, că e blogul meu (nostru). Şi nu numai că vreau să abordez un subiect serios, o să vorbesc despre despre chestii politice (“Oooo să-ţi bagi undeva politica, eu ies.”).
Mie nu-mi place politica. Nu-mi place nimic ce se leagă de politică, nu-mi plac politicienii, nu-mi plac soţiile politicienilor, nu-mi plac emisiunile cu politicieni, nu-mi plac reclamele, parodiile, articolele, referinţele despre politicieni, nu-mi place nici măcar cuvântul “politician”. Politica…bullshit. Cel puţin la noi.
Până acum câteva zile, când lejer stând la televizor, dau drumul pe TVR1. Şi îl văd pe ilustrul cârmaci al ţării ţinând, din câte îmi dădeam seama, un speech foarte serios şi din când în când strecurând câte o glumă tristă. Nu am citit ce scria sub el, nu mă interesa. Dar zapând mai departe, observ enervat că peste tot e difuzat discursul preşedintelui, în diferite părţi ale ecranului apărând expresii otv-iste ca “Veşti şocante!” sau “Anunţ incredibil!”. Şi citesc mai jos. “Băsescu: Salariile bugetarilor se reduc cu 25%, pensile cu 15%, ajutoarele de şomaj cu 15%.” Mă gândesc: “Băi frate, pare serios.” Nu ştiam cine sunt bugetarii, sincer. Aveam să aflu mai târziu că bugetari sunt majoritatea românilor. Cam juma’ de populaţie, deci nu mult. Mai aveam să aflu că şi familia mea va fi lovită din plin de această “măsură anti-criză”. Şi apoi am stat şi am aprofundat situaţia: 25%! Băi, da’ e enorm!
Apoi am început să caut pe net toate articolele şi am “studiat” ce era de “studiat” pe tema asta. Am ajuns la o grămadă de concluzii oripilante. Să vă explic, deci, cum stă treaba, pe scurt: Băsescu si Guvernul Boc s-au trezit într-o dimineaţă înnorată şi şi-au dat seama că statul nu mai are bani.
